cînd departe voi fi, iubito, cată-mă
acolo unde hălăduiesc în pustiu...
cu vinuri amare și miere îmbată-mă
mi-e de-ajuns un semn al tău ca să viu!

cînd destrămat voi fi, adună-mă
la casa ta de iasomie și dor…
în palmele tale fierbinți împreună-mă
și suflă peste mine cu pașnic fior!

cînd neîmblînzit voi fi, coase-mă
de fermecatul și zburătorul tău covor
cu palmele calde pe ochi apasa-mă
dormind mă poți iubi mai ușor...

cînd o alta, păgînă, pe ochi îmi va pune
palmele sale albastre și reci
lasă noaptea cu ea să mă-mpreune!
lasă pămîntul cu ea să mă cunune!
căci ea-i de fapt soția mea de veci...