Am cules pe jumatate, când se culegea întregul
Peste umar am privit, Doamne, să te bombanesc
De-am gasit ziua oștire, noaptea mi-a murit strategul
Și m-am consolat într-una că-s prea mic, dar o să cresc

Am urcat pante abrupte, cu zăpada peste piept
Dezinvoltă lumea toata mă-nconjoară și schiază
Am trecut prin mii de meandre, renegat de drumul drept
Încercand din al tau soare să câștig și eu o rază

Când cu toții luau țâță, am avut parinți de sticlă
Mângâierea lor calină mi-a săpat în păr cucuie
Tot ce ziua construiesc știu că noaptea se despică
Și ajung să dau să intru imediat după ce-ncuie

Tot mai vreau un pic de bine, chiar dacă în jur e rău
Nu gasesc nimic ce caut, pot să pierd orice prinsoare
Plouă iarna peste mine și doar vara am ninsoare
Si de vreau sa urc spre stele îmi atarna trupul greu.

Doamne, ar fi trebuit să mă lași doar o celulă
În adâncuri de femeie, fără ganduri, fără gură
Să dispar cum am venit , fără nici un pic de urma
Să privesc râzând la alții cum se schimba în morulă