Pace e acum înăuntru-l meu și tăcerea urlă...
Zidurile se prăbușesc și golul se umple.
M-am hrănit cu pâine și fața mi s-a luminat,
Iar viața îmi curge prin vene; îi simt tumultul.


S-a suspendat ședința!
Ne întâlnim în următorul secol boem.
Azi nimic nu e relevant.
O să intru în pielea unui avocat
Și o să te acuz de înaltă trădare.
Ce cinică glumă o să-ți pară!

Un ochi al lumii pleoapa și-a închis,
Suflul gândirii lumânarea a stins,
Un gând hain m-a răpus.
Venit din haos
M-a făcut să intru în repaus.