Cobora noaptea pe trepte
Somnoroasă-n univers
Penelopă, să-l aștepte
Pe Ulise cu un vers.

Pe la 12 o tăcere
Se-așternu peste pustie
Și o pată de durere
Sta nescrisă pe hârtie.

Pe la unu de sub pleoape
Cald o lacrimă se-așterne
Peste pruncul ce se zbate
Să adoarmă printre perne.

Pe la două-un colț de lună
Sta pierdut în contemplare
Însă gândul nopții albe
Colinda peste hotare.

Pe la trei iubiri stelare
Bolta nopții luminară
Făcând sufletul să zboare
Și hârtia să tresară.

Pe la patru o aripă
Fâlfâi peste tăcere
Ca o viață de o clipă
Ca o clipă de părere.

Albe falduri de lumină
Pe la cinci se ridicară
Pe-ai săi umeri să susțină
Visul unei nopți de vară.

Și departe, da, departe,
Mii și mii de zburători
Speriati de-ai zilei zori
Trag cortina peste noapte!