Cad frunzele, tăcut, din nuc
Au plecat și păsărele
Și în odaia mea de cuc
Caut urma dragei mele.

Parcă-i văd mâini și picioare...
- O zidesc cu ochii minții -
Și mișcările domoale
Sânii ce îi strâng cu dinții.

Părul răsfirat pe perne
Îmbibâdu-le parfumul
Ce încet apoi se cerne
Dându-mi vise cu duiumul.

Boiul flacăra-și degajă
Mistuindu-mă fierbinte
Sărutări pe trup s-așează
În căderea lor cuminte.

Pentru-o clipă -ntind o mână
Cam timid și mai cu teamă
Să cuprind în brațe-o zână
Însă visul se destramă.

Revăd, iar, desfrunzitul nuc
Eu, neștiut, încet o strig...
Și în odaia mea de cuc
S-a făcut deodată frig.