Reptilieni cu sânge mai rece decât gheața
Ce lung străbat în carne cu umblet de cuțit
Secretuiesc fățarnic și laș că s-a iubit
Cândva ... pe-aici, femeia, lumina, pruncul, viața


De-agnostice iluzii s-or fi împătimit
Când prin ferestre tulburi privesc de-dimineața
Și spre același lucruri anoste-i trage ața
Cu o putere sumbră de drac neadormit

Adună lungi năvoade ce-abia le trag în barcă
Sunt suflete naive de oameni obosiți
În care ceasul lumii a încetat să bată

Vă bucurați degeaba... de vreun băiat, de-o fată...
Ei se transformă-n îngeri de care n-o să știți
În ce fel or să intre, iertați și triști în arcă