Încerc să trăiesc cu viteza luminii
o clipă cu tine, să pot reuși
să macin în sine tot rodul grădinii
și-agheasma pe frunze din zorii de zi.

Îți prind cătătura- un leagăn de vise,
dorinți pătimașe, atingeri cuminți,
chemări intuite pe buzele-nchise
și-o pauză-n suflet de anii trudiți.

O mască pe buchii și poate pe rană
și-o fugă de sine în abur negînd,
s-accepți resemnat spre final să te cearnă
o ultimă pană pe ultimul rînd.

Deaceia încerc cu viteza luminii
cu tine să fiu, să te-ntreb,să-ți mai spun...
Din suflet să-ți smulg nedorința și spinii
acestui destin. Și un plastur să pun.