N-are rost s-ascunzi amorul palid, în umbra minciunii
Când cu lacrimi false, demult, tu l-ai-necat
Crezând copilărește că-mpreună cu lumina lunii
Va arde din relație orice colțișor atins de praf.

Se întind din nou în mine aripile durerii
Neostenite, scrijelesc pereții amintirilor reci
Îmi doresc să te-ndrum spre calea pieirii
Să te pierd, să nu mi te-amintesc în veci.

Mă dezbrac de tine pentru ultima oară
Însetata de gol, ce sunt, și cu buzele-mi fierbinți
Te-mping morții și ard... ard cu disperare
Mugurii ce dau viață, neîncetat, eternei suferinți.

Vreau să te regăsesc doar în acea țărână
Când ridicată de vânt mă-nconjoară,
Mă prinde-n vârtej și-n zâmbet ironic
Că te-am ucis și mi-e inima ușoară.