am vrut să citesc cartea de telefon. să-mi imaginez oamenii care ar răspunde dacă aș suna.
dar nu mai există carte din aia de telefon.
nu mai există multe chestii
despre care credeam că nu vor dispărea niciodată.

dragostea mea e un cal albastru ce paște muzică.
cine ar fi crezut c-o să ne iubim în iarba asta de fier.
din când în când ne topim unul în celălalt
ca să fim siguri că nimic nu ne mai poate despărți.
am ajuns să te iau peste tot.
te iubesc ca un animal flămând de lumină.
uneori aș vrea să te rup din mine doar ca să te doresc și mai mult.

ar mai fi tramvaiul galben
care nu s-a schimbat.
am compostat biletul mic de hârtie. toate locurile sunt la geam. desenez pe abur încet
o inimă străpunsă de o săgeată. apoi scriu
în fiecare zi e toamnă.
apoi îmi strâng coapsele
ca atunci.

am ajuns. aici e liniște. au dispărut toate ploile. nu știu cum.