Cade roua-i dimineață,
Sau e numai o părere...
Picături ce-n zori prind viață
Sub a cerului tăcere;

Gându-mi trece peste pleoape
Dintr-un vis doar frânturi rupte,
N-am dormit dar simt aproape
Taina-cestei nopți pierdute...

Străvezie-i la culoare
Viața care mă deprimă,
Prin ea văd, în depărtare,
Viitorul ce-o să vină...

Refuz gânduri, ipoteze,
Rătăcind în visuri pale,
Dar prin tot ce-n jur se țese
Voi găsi târziu, o cale.

Ca și somnul care-mi vine
Doar când noaptea se destramă,
Mai târziu voi ști că-n mine
Am făcut din tot o dramă.