strâng căușul palmei
nurii mustind de plăceri
întăriți răsar.
pășesc pe verdele hotar
albit acum de nea
fug spre libertatea mea
cu florile pasăre de paradis
cu visul meu vis de vis
și cânt salbatec la muzicuța copilăriei.
alerg pe pajiștea albastră
și urc copacii cu agilitate
de maimuță care nu se mai separă de pterodactyl.
în spitalul de urgență
inima-mi au scos-o ieri
plină de dragoste.
nu mai încăpea nicicum în pieptu-mi,
am cerut una mai mică,
de brotac.
că-mi place înnotul
și legenda prințului inamorat.
strâng căușul palmei
și pumnu-mi pleacă bezmetic
către norul zidit
din sufletul meu...
norul solitar
pe care nu-l mai vreau
peste hotarul meu și-l retrag
împăcându-mă cu mine
cu inima-mi plină de dragoste
ce o vreau înapoi în pieptu-mi încă deschis...