Îl poți învăța pe un orb multe
îi poți povesti amănunțit despre tot ce-ai văzut
despre senzațiile nemaivăzute pe care le ai
atunci cînd pupila pipăie scoarța lucurilor
galben îi spui și-i tragi mîna tremurătoare
spre unduirea fierbinte a unui lan
îi arăți o pasăre-n zbor
și degetele lui pipăie răbdătoare în aer
urmele lăsate de fîlfîirea aripilor
cînd cerul e senin palmele-i întoarse
simt toată profunzimea albastrului
mai greu e să-l faci să vadă
ce se mișcă dincolo de suprafață
de exemplu cum să-i explici îmbujorarea unui obraz
o iei treptat povestindu-i despre o piele albă și catifelată
albă se miră el și-atunci o dai pe metafore
spuma laptelui prima zăpadă
dar te-ncîlcești mai rău evident
orbul din naștere bea laptele fără să-l vadă
alb ca penele unei lebede spui
îi iei mîna și i-o îndoi în forma unui gît de lebădă
plutești epidermic printre noțiuni facile
îi dai dincolo de aparențe speranța văzului
și-n cele din urmă exultă bucuros
aha, am priceput cum arată Dănuța mea!