Îi privesc lung trupul greoi
Care se tîrăște cu burta pe pămînt
Clișee, banal și mult, prea mult miros de glie
Printre labele rășchirate,
Se scurg veninuri, umori
Pe spate buboșii diftongi,
Morfeme hidoase neprelucrate,
Hașuri de vocale unele umede, altele seci
Pielea i-o pigmentează între poate, cenușiu
Și teracota lucrului făcut cu migală
Scrijeliturile dintre repere schițate,
Se-nverzesc la prima picătură de ploaie
Și-atunci orăcăie-n rime
Naiv, netrunchiat în șabloane,
Amorful trup modelat din lutul cuvintelor
Care nu știe să zboare, ce nu poate să-noate
Contemplu trist, inutil
Azi, mîine și pînă
se mistuie trei sferturi de eon
Poema ca o broască rîioasă