E iarnă cât a unei toamne haină
Cu cerul jos și plumburit, rupestru
E-al unui an întreg de azi semestru;
Dar orișicât mi s-ar părea de faină

Ideea unui secol ambidextru
Ce nu se mai împarte-n patru, caină
Trecute anotimpuri timpul. Taină
Rămâne cum va fi spectrul terestru.

Și gria boltă s-a lăsat pe stâncă,
Aproape de câmpie-și are margini.
Ce pot să fac e să o plâng în pagini
Cum își revarsă ploaia-n vale-adâncă.
Și-o ceață groasă înconjoară casa,
Acestui veac redefinind carcasa.