Cum a fost cu adevărat
dar cum să fie
cea cu parul şi funia
ştie mai bine
speranța un leş
zilele ca nişte văduve
crăciun negru paşte alb
fără ancoră vorbele
de-aici ori de-altundeva
prin creier îmi umblă acu
fiecare din noi e celălalt
viii pot să mai aştepte,
morții - nu.