În orașul în care se ascund
emoțiile în trotuare obosite
în orașul în care ploile
se întind frenetic peste timp
în cercuri de melancolie
în orașul iubirilor terne
ori eterne
unde chipuri se șterg banalizate
de marginea acuarelei
pe care pictorul citadin
a lăsat-o în câmpul gândurilor

în orașul în care luminile nu tac
mai mult de-o liniște aparentă

se zguduie lumea în coaja subțire
străzile tăinuite adorm sărutul
necuprins de poem
o singură suflare

orașul ațipește sub povara rugăciunii
în orașul în care nimeni nu doarme

sub aripa unui înger nocturn
tresar iubirile de-o clipă
în erosul acuarelei
adulmecând paleta
pictorului nebun

în orașul trist în care se pierd
copacii scrijeliți în sânge
amputați

în orașul vechi
unde romanțele răsună
doar la colț de stradă
din gura știrbă
a unui cerșetor

în orașul meu
unde străzile au sens unic
și felinare de noapte
iubirile circulă pe coridoare reci
se prind de pereți
respirând prin acuarelă
mirosul citadin

în orașul în care...