la vedere
ceea ce tu știai
ea făcea posibil culesul

drag cu dragă
dragă cu drag pădurea nelocuită din afara trupului
lăstărea și lua urma proaspătă prin zăpada fierbinte
vremi din vremi coborau ziua în prag cocoșul cântatului
neînceput urca mângâiat de aproapele acela mereu dinlăuntru

acolo
în fereastra deschisă
cuibar invers cu oul zburat
prinsul în brațe aievea sărutul veneau
să te are să te rezidească dinspre margine
să te aline nezdrumicată în sămânța plină curată
ca pe o alergare pândită îndelung pe cărări dimineața
înaintea visului ochiul luminii cules în tipsii de lut prima oară

în prima zi
din primăvara trecută
în ultima zi din iarna viitoare
pentru ca totul să încapă și totul să crească liber
și împreună de jur împrejur ca aluatul în vatra aleasă
ca o îmbrățișare neterminată amânată numai dorită mereu
lângă fiecare mână de țărână uimită înfloreau caișii pe ulița vederii!..