E greu să vezi dincolo de lucruri,
Orbit de-o soartă prea materialistă,
Când lumea are mult prea multe trucuri
Și toată omenirea-i egoistă.

½Acum sunt liber½ ești tentat să spui,
½Și lumea se învârte-n jurul meu.
Cui să mulțumesc în clipa asta, cui?½
Nu vezi că-n umbră e ceva mereu?

E viața ta care se schimbă-n zare
Ghidată de atât de multe ațe,
Cu-atatea sentimente efemere
Atât de greu ți-este să strângi în brațe.

Lume care nu te lasă să zâmbești,
Nu te lasă nici măcar să suferi,
E lumea-n care ești făcut să crești,
Să-nveți întotdeauna sa oferi.

Ea nu-ți dă niciodată mulțumire,
Tu tot ce faci este să-ți fie bine
Și toți din jurul tău să te admire.
Dacă tu nu te ajuți, atunci s-o facă cine?

E-un paradox ce vrem să-l înțelegem,
Ce nu are capăt nici origini,
E viața noastră, ne e dat s-alegem
De-a iubi sau poate frânge inimi.