cad obosit în ceasul de seară
mi-am alergat aiurea gândul
ninsoarea căzută mă prinde
în gheară

mâine repetă mecanic ziua de azi
encefalul a rătăcit calea speranței
mi-e foame de rășina pădurii
cu brazi

s-a prăbușit o mașină zburătoare
hrănită cu esență de eroare umană
caut norocul ascuns în steaua-mi
căzătoare

cineva a ucis animalic o ființă
surprinsă inima de piatră a plâns
ordinea universală se zbate impudic
în neputință

plictisul ne îmbie ademenitor
aruncând sămânță de minte stătută
ne agățăm de idee ca de un înger
ocrotitor

prometeu a plătit focul hepatic
sisific ne luptăm cu monotonia
desenăm nemurirea apatic pe covorul
asfaltic