amețitoare pustie!
nopțile n-au calendar
suflet-ogar, te îmbie
în noapte zarea de jar

vise sînt oare, pe șine
trenuri cu trup de femeie?
glasul se duce?... ori vine?
ori păr de fecioară scînteie?

cu botul în spuza tăcerii
năluca adulmeci aproape
te-nșeală cînd aripa serii
cînd scîncet de ape...

ogarul meu de pripas
vînătoarea nu știe că nu-i
asudare mai mult de un ceas
și-apoi nimic, nimănui...

tot mai aleargă ogoare
peste iubirea-câmpie
câinele de vînătoare
atins de miopie...