cineva, dormind, te visează
din visul lui te-ai născut
altfel nu pot să te-nchipui
atât de fără contur de frumoasă


cel care singur te visează
și-n raza căruia te miști
e poate-ascuns în iarba înserată
ori în nisipul înroșit de lună plină
în algele ținând pe trunchiuri marea


tu nu poți fi decât visată
prea mult te tulburi uneori
când cel care-ți dă viață-n vis
e-aproape gata să te piardă, trezindu-se
și-atunci, printr-un efort, recade iar în somn
și trupul tău prin care palid începeam să văd
fereastra, arborii, orașul dimineața
din nou se-ncheagă pâlpâind fără de zgomot
fiindu-mi teamă și să mai respir


eu m-am îndrăgostit de visul cuiva care te vede
fără să poată niciodat’, să te atingă
și te sărut cum l-aș ucide-n taină
deși în primul rând te pierd pe tine
și nu-mi rămâne decât carnea mea
cumplit de-a mea
îngrozitor numai de-a mea.