De m-aș trezi din visare,
Aș realiza că eu nu sunt eu.
Că de fapt, acea parte care se crede “eu”
Este un dușman ascuns bine
Sub papucul personalitații mele.
Deși stă ascuns,
Știe să îmi fure ochii, gura si mintea.
Să nu te miri dacă într-o zi,
În loc să mă sătuți pe mine
Îl vei săruta pe “eu”.
Când mă voi gândi cu pasiune la tine,
Să știi că sunt dorințele lui.
Mă bucură simplul fapt că exiști
Și că te pot iubi.
O singură strângere de mână,
Îmi amintește ca ești mereu lângă mine,
Gata să mă prinzi,
În cazul în care m-aș prăbuși peste neputințele mele.
Nu vreau promisiuni și dorințe
Ce aparțin “eului” tău,
Care la fiecare colț de stradă își schimbă preferințele,
În funcție de cum bate vântul.
Vreau să iubesc acea parte din tine
Care este nemuritoare,
Pentru care nu există dorințe și constrângeri,
În care timpul nu există,
Eternitatea și iubirea fiind singurele valori admise.
Ce s-ar alege de noi dacă ambii de „eu” s-ar dizolva?
Am muri sau am învia?