Cu ce vom deschide porțile?
cheile sunt ruginite
drumurile toate se duc în pustiu
nimeni nu vine prin întuneric,
ziua și noaptea și-au dat seama
că n-avem timp să căutăm izvorul
și scormonim pământul dimineții
într-o oază de fluturi.

Morile de vânt locuite de stafii
degeaba le bate vîntu-n aripi
au rămas invalide de brațe
ochii tăi lacomi de priveghere
rotunjesc tăioși cercul
prin care trece lumina
în interiorul cu pereții de praf.


Femeia din tine are spasme
semn că dispare starea putredă,
la pragul îndoielii e întrebarea
unde să-ți macini disperarea
când te lasă genunchii pe pietre
din care nu poți zidi sufletul?