CEASORNICUL

Dușman sinistru și ironic
cu mers fățarnic, cobitor!
ceasornice cu duh de ghiață
și țăcănit lingușitor!

Nu știu dacă m-ajuți în viață
pe cât îmi faci traiul amar;
dar tot privind cadranu-ți magic
de mult de tine am coșmar.

Din ziua întâi de la școală
priveam la tine ca năuc,
cu spectrul tău fugeam pe stradă
terorizat ca de-un haiduc.

Dar cât de multe suferințe
tu nu-mi provoci, bizar dușman,
în întâlnirile galante
când stai deoparte, șarlatan.

Și leganându-ți lin pendulul
privindu-mă fără rușine,
tu numeri clipele ce zboară
și pe-nfundate râzi de mine.

Din colțul tău, tăcut, demonic,
tu vezi secundele cum trec,
ce-n ritmul cinic metronomic
par o vâltoare de înec.

Ca să nu suni râzând cu zgomot,
eu ți-am venit ușor de hac,
căci nu te-am mai întors odată
și te-am lăsat numa-ntr-un arc ...

Prea încrezutule ceasornic!
(de nu ți-ar fi chiar cu deochi)
nu crezi c-ai sta dacă clepsidra
ți-ar da puțin nisip în ... ochi?