În fiecare seară de vară
avea obiceiul să te muște.
Te lipea de felinarul din colț
și-ți înșira pe după gât,
roșii mărgele de stele.
(unele chiar violent de violet)

Era așa de cald încât,
carnea ta, se macera in gura ei.

După ce se liniștea
ea se scobea între dinți
depărtându-ți carnea putredă
până ce sânge simțea șiroind.

Te scotea brusc
din oglida gurii ei
ce-odată te mânca cu foamea
nemestecată de lume.

Dinți albi rânjeau acum nestingheriți
de scoaterea din tine,
rămânînd înșirați
într-un nespus de alb-sidefiu.