a trecut seara a venit noaptea
a sosit întunericul îngândurat
inima mea
piatra mea
în cămașă subțire
simte strâmtoarea, aude primejdia
în plapumă firavă se învelește

fluieră liniștea, scârțâie somnul
pot s-adorm îmi repet pot s-adorm
dar în lung și în lat ambulanțe bezmetice
sfârtecă orașul
vântul primăverii în două e rupt
de-ntunecoase farurile lor

mă ridic îmi târșâi papucii obosiți prin odaie
om și ceas - om și ceas - ceas și om
și ziua de ieri - ziua mea - ziua nașterii mele
de la ea mi se trage această vârstă
răcoroasă și grea

străvechi e țipătul largă spărtura
prin care dimineața intră sub frunți
lumina zdrobită împrăștiată
peste cearceaful singur boțit

nu râdeți încă nu plec totdeauna
s-a stins doar inscripția de pe peron