O bucată de pergament făcută sul și uitată pe o bancă
Strălucește în lumina soarelui de mai
Nu le dă voie razelor să treacă mai departe parcă
Le oprește cu o putere ruptă din rai.

Ce se întâmplă pare-un tablou pictat în ulei
De două mâini dibace-n renovare și decorat.
Noi oportunități, speranțe și vise de femei
O poartă spre lumea vastă ce multe ne-a dat.

Am scos din buzunar un abajur să pot vedea mai clar
Fenomenul bizar ce apărea pe vechea bancă
Alții renunță la tot ceea ce fac de-o viață-n mod ilar.
Nu vreau să mă abrutizez cum ei au și făcut!

Mă grăbesc să desfac aceea bucată de pergament
Văd litere aiurea așezate parcă, nu găsesc rost
Mai caut. Probabil deoarece-s adolescent
Dar caut. Și-n mintea mea e loc doar de nerost.

Mă chinui să descifrez ceva – dau vina pe soare,
Încerc să atribui un înțeles de lumină amețit.
De ce oare această ciudată întâmplare?
De ce sunt tot timpul atât de neliniștit?

Și înspre asfințit găsesc o umilă rezolvare
La toate problemele ce pe mine m-apasă
Însă remarc cu o oarbă stupoare
Mesajul din pergament tot nu vrea să iasă.

Dau vina pe soare…