pivnița cu faianță italiană
cuișoare înmuiate în timp
sirop de rodii
ochii speteze de lacrimi

ai ridicat părul de pe frunte
încet
să nu ciobești respirația

ai dus palma pînă la încheietură
sub bărbie
ai vorbit cu buze pătrate limpede către
pereții mei

hai mergi
în fața ta sunt patru metri de parchet

m-am ținut ca un păianjen
sub streașină
ce mestecă plasa

în centimetrul salvat
în buricul palmei

până la norii vrăjitoriți
în ochii pivniței
o lume stropită din harul lămâilor
adieri de pe coaste străine
pașii leagănă mătasea

hai mergi

întinde palma să plouă în ea