Ne-am întâlnit în prag de seară
Pe drumul ce intra în vară,
Un simplu drum spre nicăieri
Pierdut pe harta unei veri.

Te-am întrebat de unde vii
Și mi-ai răspuns că nu prea știi,
Dar știi că vrei să urci în munți
Să poți vedea la ce renunți,
Iar de pe vârful mai înalt
Să faci de vrei apoi un salt.

Ciudat răspuns, tulburător,
Esența întrebărilor,
Iar în momentul următor
M-am hotărât și eu să zbor,
Să văd deasupra norilor
Pe unde-i drumul stelelor.

Și am pornit la asfințit
Pe drumul nebătătorit
Printre prăpăstii și genuni,
Căderi de stânci, sălbăticiuni,
Copaci trăsniți sau schilodiți
De un topor neiertător
Sau chiar de zmeul zmeilor.

În dreapta mea și tu urcai,
Deși mereu alunecai
Tu mâna nu mi-o atingeai,
Era cumplit, dar totuși rai
Când părul îți învolburai
Printre furtuni pe vârf de plai.

Dar numai sus am înțeles
Că zborul n-are nici un sens,
Când ai norocul să iubești
Iubește fără să privești
De unde vii sau unde pleci,
Căci prea ușor poți să greșești
Și-n hăuri să te prăbușești...

P.S.
Ne-am întâlnit la dans aseară
Pe cerul unei nopți de vară,
Erai frumoasă și cochetă
Mai sprintenă ca o cometă,
Erai o minunată stea
Iar eu eram planeta ta,
Pe o orbită cam incertă
Și poate chiar și desuetă
Într-un final cu piruetă...