Moto
Dăscălița – o durere!

Dascălul

I. Pasiune mistuitoare

Un dascăl, mare meloman,
Cânta și psalmi, cânta de toate,
Pe străzi, pe scene, pe maidan,
Pe... popa, la Securitate.

Familie de dascăli (din mamă-n fiică)

În viață nu pot a greși
Și nici nu este de mirare:
Mi-e dascăl soața (zi de zi!),
Iar soacra mi-e educatoare.

Nevastă-mea, profesoară de matematică

E dascăl și îi place școala,
Chiar pot să spun că-i obsedată,
Cât timp mi-e bună socoteala
Și zice s-o mai... fac odată.


II. O nouă primăvară pe vechile dureri


Destin?

Pe scumpa noastră țară,
Ce ghinion sinistru:
O nouă primăvară
Cu vechiul prim ministru.

La aniversarea soacrei

Uita-voi vechile dureri,
Trăite zilnic, ascultând-o
Atâtea zeci de primăveri
Și îi voi duce flori... urând-o!

Promisa „primăvară” la scrutinul din iarnă

Peste răni cicatrizate,
După ce-am trecut de vot,
Pe mai mici îi dor cam toate,
Pe mai mari îi doare-n cot.