prea iute și prea capricios acest sânge al zilei
rostogolindu-se val
amestecat în frânturi de pietre cu zarea
când umbra mea pe un colț de filă
se va fi aprins

***

nu mai am nici o sete
nici o pasăre culeasă din drum
nu se mai deschid ceruri răsfoind vraful de ziare
orbirea celuilalt care îmi strică somnul
și mi-l drege

***

în căușul palmei femeia incoloră
m-a ucis vopsind cerul până departe
tu ai cunoscut-o
tu ai dezbrăcat-o de truda zilei până la frunte
ca un tremur lăsat să se joace

***

încă ademenesc zorii cu nimicul călătorind spre apus
pe drumul rămas dinainte de noapte
garoafe mov