ușa tavanul scara nucile din castron
soarele feliat între glasvand pitici de ghips
te-au luat de mână
ți-au dat un pahar cu apă

omule
gol de poveste
ai secat
a crăpat timpul
în intersecția fără semafor

du-te ia niște pâine
măsline o sută pastramă
pentru ultima stație

asculți fără să mesteci
nu e bine
vei muri de intestinul subțire

nici nu există atâtea intestine

Costin
din ciorbe
n-a murit trist
a murit de la țuică
îi ieșea din privire
jelea peste șanțuri

o sticlă de apă
de la cișmeaua din drum
până acasă nu mai e mult


ușa tavanul scara nucile din castron