s-au întors pe anverguri de aripi artiștii în lunci
familii de prieteni restaurează destine și cuiburi
pe scena cu aleanuri noi regii balet de cocostârci
zefiri ating tuberoze salcâmi înmiresmează drumuri.


viată polenizată cu mirene chemări de ecouri
mai viu cântul albinelor pe portativ de raze
e preluat de fluturi de păuni veac de show-uri
eternități pictate pe ii pe năframe pe vaze.

vise mici ori mari sunt cugete solar- geniale
fiece ființă să aibă loc între perfecte armonii
unitate cu izvoare câmpii munți doamne, din palmele tale,
s-a format pe ere glaciare- celulari atomi epigonii.

visez să nu mai plângi niciodată scump tată,
să nu mai sângerezi prin teatre de luptă nebună,
să te întorci la horele din sate, la glia adorată
au renăscut codrenii ceterași,arcușul versatil lumina strună.