E-amiază-n munți, la fel ca orișiunde
În țara asta fost odată mândră.
Boier umblând turcimii să ne vândă
Picioarelor sta capul. În secunde

Dorm veacuri, tot privind la brazii-n pândă.
Azi nimeni în păduri nu se ascunde
Căci omul are pace mai pe unde
Era pârjol. Gândirea mea visândă

Rememorează secole de taină
Deși ființa-acolo nu a fost.
O carte de istorii se tot caină

Montan, că nu revăd divinul rost.
Tu, Ștefan! Trage paloșul din haină
Și caută mulțimii adăpost...!