Zile goale, fără haine, prinzându-se de mână
Trec prin marginile noastre,
Ne despart contururile.

Mă aduni dintre pereți.
Ai spart geamul
Și mă scurg printre cioburi și băieți
Și totuși ne avem unul...pe altul.
Și nu putem să facem saltul
În aripa din noi
Căci penele sunt moi
Iar zborul ar fi negru.

Și totuși îmi ascut creionul lung cât o rabdare
Și-am să desenez iar contururile noastre
Ca o formă care
Tremură de frigul unei ierni albastre,
Nefaste,
Vorba zboară, desenul ramâne
Liber.