m-am întors azi acasă
ca dintr-un oraș străin și pustiu
începuse să se facă târziu în gândurile mele
era liniște
apoi pleoapele au întins întunericul
și au pornit la drum

au plecat să găsească lumina și să o aducă înapoi
eu
sper să se întoarcă într-o zi
mi-e oarecum teamă
am auzit că drumul e lung până acolo

și e atât de grea așteptarea
că până și vântului i se face milă
se mai oprește din când în când lângă mine
și-mi zice:
lasă, mă, că se plictisesc ele până dimineață