Îmi place sa îmi beau cafeaua
ascultându-te la telefon
Timbrul vocii tale îmi provoacă suspine de dor,
Gândește-te că sunt și eu un om
Ce vrea să fie tot mai mult cu tine.


Îmi place când ești aici aproape
sunt tristă când ești și acolo
Înlăuntrul inimilor noastre ceasul ticăie.
Și ce dacă semințele florilor zboară dincolo
În grădinile lumii vântul ne sâcâie.


Îmi place chipul,frumosul chip al tău
Iar ceasul care mi-a mângâiat sufletul
continuă să mearga,
Și noi,frumoșii lumii aducem cu greu
Lumina din jocuri,nevoia din tristul
amurg ce-o să cadă.


Te mângâi cu o floare de salcâm pe piept
Și tu respiri din ce în ce mai greu
Iubire-îți șoptesc,răspunsul tău de-abia îl aștept
Dar tu și eu ne sarutăm mereu,mereu !