În grădina copilăriei mele
toate lucrurile au mirosul
florilor de mai

între bujori
pășește mereu un înger nocturn
mă ia de mână și dansăm
ca și când viața s-ar număra
într-un pumn de petale
împrăștiat pe lespedea de piatră

eu iubesc pietrele
le adun din tăcere
și construiesc...
uneori le ciocnesc
mirosul scânteii îmi umple zorile

dimineața
lăcrămioarele îmi strâng sufletul
în buchet
tu nu știi
ele sălășluiesc în mine
așa cum roua se așează
pe frunze în zori -
umedă și rece

azi aleg garofițe roșii
pentru anii în care
grădina se încuie pe dinăuntru

atunci mă culegi
fără să știi
câte flori de mai
au murit în mine.