Frumusețea-i o pădure cu un lac tăcut de seară
o-mpresoară tainic vântul și o strânge și o lasă
și îi cântă-n frunze strune chipul verde de mireasă
unduioasă-mpreunare, dor crescut pe buze iară


frumusețea-i o mustață, pusă brâu peste sărutul
care caută s-arunce un cuvânt prin arcuire
inima în susul vorbii, încercând sa scoată-n fire
sângele ca o săgeată, otrăvind nespus tăcutul

frumusețea-i tot ce umblă într-o firavă lumină
tot ce umbră lasă vieții, mărginirea morții-n carne
o petrecere de șoapte murmurind lehuze larme
luciul înstelat al nopții dezmierdat de-o zi senină