Și Viața însăși e Marele Hohot
Cu răsturnări minuni de situații
În două clipe sunt atâtea spații
Ce sufletu-ți pot da în reavăn clocot.

Și inima-ți aduce acuzații
Că nu o porți precum pe Sfântul Chivot
Din Iadul leneș se aude chicot
De îngerii nu îți sunt aliații.

Sunt strâns cu ușa să accept trăirea
Cotidian, învins de zilnic fapt.
Zadarnic rătăcesc mereu grăirea,

Miasmul veșniciei nu e apt
De tot ce-mbracă prin fiire firea.
Extragerea-mi din Moarte e un rapt.