e mult de săpat
șoptea

cotul drept înfipt în lemnul mesei
ce ne urmează ca un cățel de generații
cotul stâng zmeul ochilor ce vorbesc
de jur împrejur
șoptea
doi oameni vor grebla și semăna
noaptea între stâlpii ciuruiți de ciocanitoarea
veșnică cu șapte suflete
între gard și lună
tata a speriat-o
a lătrat cu cei trei dulăi

ciocănitorile nu se sperie de bătrâni de câini
ciocănesc de jur împrejur

după ce nu mai zicea nimeni nimic
bea apă din cupa regală din lut cu pofta aceea
de om mulțumit cu oasele crescute din pământ
la capătul grădinii

ofta fruntea se mira ca o lună peste pădure
șoptea
apa
medicina săracului
pofta
iubirea
un cuib în gât
în piept culise de teatru
se fac repetiții