am niște pumni uriași – mai mari decât pumnii bătăușului văr
al lui jerry chemat să îl facă de râs pe nevolnicul tom
în crize de romantism opresc mașina deasupra podului de la băneasa
mă răcoresc avioanele ce îmi trec printre degete

răstimp privesc disprețuitor interminabila coadă de mașini provocată
dacă ți-ai lipi urechea de buze m-ai putea auzi murmurând:
defunctelor…

cel mai tare mă îmbată turația supersonicelor
tremură structura de rezistență
reclamele luminoase prind să clipească intermitent
în prezența lor
caroseriile nu-s mai strălucitoare decât pungile de cadouri cu reni
ar putea fi crăciunul
sau chiar cursa de sănii a secolului

în jur nici o stradă
mă străbate o neliniștite mai puternică decât dacă aș fi oprit
la capătul lumii

viața e la fel de chicioasă ca reclamele coca-cola

mulțimea becurilor ne împiedică să vedem cum acidul
dizolvă sângele organele oasele