Sub coala albă,
dacă întind o mână
găsesc aceleași nimicuri
aceleași flori de carne sublimată roză
aliniate ordonat pe un perete
către care Dumnezeu întoarce capul
după ce a mai meșterit la bicicleta lui cu pene

sau aceeași cutie cu nasturi
pe care îi tot potrivesc pe hainele altora
să le închid, să nu le fie frig
atunci când se pornește curentul rece
din pauzele dintre priviri și cuvinte

aceiași nasturi care cad
și-ncet mă lasă goală
- un nautilus molâu și neîndemânatic
pe care îl ții în brațe fără să știi
că s-a închis pe dinafară, din spirală.