bezna abia abia se mai zărea
în spatele pleoapelor

să fi strigat cineva "să fie lumină"

și de atunci totul a fost altfel
aproape că îmi vedeam gândurile
aveau o inimă a lor cât un ceas de mână
care ticăia din ce în ce mai nebunește

mai ales când veneai la un ceai

da totul s-a schimbat
aș fi putut striga viața mea se iluminează/ave
dar știi
e tare ciudat să-ți vezi gândurile
să le auzi șoptind

mă gândesc mereu la buzele tale gâtul tău
la felul cum îți desfaci picioarele
pentru el

lumina e uimitor de puterică
are un soare al ei și toate dorințele speranțele
visele toate emoțiile
se coc în mine

ca într-o mare fiartă

ave
noaptea îmi agăț insomniile de tine
tu vii sau nu dimineața
prin mine galopează o explozie de lumină
îi prind coama o arunc peste tine
noaptea lucește ca o fecioară ca o mirare
dar
totul s-a schimbat ile
e tare ciudat să-ți vezi gândurile șușotind
căutându-te
să le auzi cum se bâlbâie ca niște prostănaci
când te găsesc

tu vii sau nu
dimineața
știi ile
eu n-am mai iubit niciodată