plouă ca o furie
o ploaie care nu mai face bine
smulge clorofila din frunze
răsfiră pîraiele pînă dincolo de maluri
și ne eliberează de toată truda de-o viață

ducînd-o pe apa sîmbetei
ca și cum iadul n-ar fi aici atît de real
plouă pînă în sufletele noastre scorojite
mușcînd din rotula înfiptă în mîlul
dat spre mîntuire
plouă ca o furie


suntem chiar atît de păcătoși doamne