Cineva, decât vorbele mele mai drept,
mai drept decât lancea,
coboară pe trestii -
este un șir de furnici !

O, ce triumfală întoarcere sub pleoape !
O pală de vânt peste ele își mână
psaltirea și-n aceste ținuturi
mai este un om! Nimic nu-l alungă,
singur merge prin iarbă spre un cântec
de pasăre, spre o piatră albastră,
singur își duce grăirea pe o vale cu oase!

Din zare apar: un vultur, un șarpe, un scarabeu!
Uși împărătești fi-vor, prin ele vei trece
pe alte tărâmuri, unde te așteaptă
umbrele săgeților tale, trase de mult
în sudoarea ne-lumeștilor iviri
cum în sudoarea ta gâtuită de noapte,
absorbită de mătăsurile fricii...

Cineva, mai rotund decât mărul,
trece prin aer, desăvârșindu-l.

Un fluture!