După păcat înc-o plăcere
Și nu mai știu acum ce sunt,
De ești păcat ori ești plăcere .
Cu fiecare clipă mintea se-ntinează
Cu fiecare pas un suflet se ridică
Și se izbește de trunchiuri goale de stejar
Ca gândurile să-și fărâme.
Eu nu mai știu de ești păcat ori ești plăcere
Și valuri negre de moloz acoperă suspine.
Cuvinte ce ar vrea să zboare
Se poticnesc în acel gât de ceară arsă
Lăsând doar frica să mai lupte
Căci nu mai știu de ești păcat ori ești plăcere.