M-am îmbolnăvit de tine,
Iar leacul sigur nu-mi ești tu!

Am pus și-un zid între noi,
Temeinic așezat pe sentimente,
Dar tu iar vii și dai năvală,
Cum vin cazacii cu sabia în vânt,
De-mi nărui orice-ți pun în cale,
Piatră după piatră, cuvânt după cuvânt.

Iar zidul cade fără milă,
Și eu rămân singur, și tot bolnav de tine,
Cu leacul dincolo de pietre,
Acolo unde nu mai pot ajunge.

Sunt sigur c-am să mor de tine...