pe strada sinceră
mai sunt un timp rămas din peisaj
jumătate gol
cealaltă jumătate un ultim dans

mă plimb cu secunda neterminată
și-mi sare în penel un cuvânt
mă simt vinovat de captivitatea lui
în bucuria de a-și lectura
propriul poem

răvășit îmi adun în brațe
frânturile de versuri ce au rămas necitite
și alerg gâtuit cu atâtea întrebări
spre alte răspunsuri

uit unde-i trecerea nescrisă de pietoni
și caut în buzunar legitimația călătorului
deja expirat

pe strada peisajului rămas din mine
aud sirena unor întrebări retorice
și dau să fug
dar mă ajunge o lumină
e palidă ce-i drept
dar pot să văd
jumătatea plină.