Purecele imperial umblă cu fustă una lungă cât un clopot tras în pungă
nechezând umbrei de șase și umblând pe după case soare cu șosete de bumbac pentru raza unui ac fă drăguță tu pe plac și mă du

Azi așa mâine pe deal a suit din cer un cal
avea patru numărate doar picioarele din spate și din față lăcrimând doar copite suspinând
stelele

De ce plângi cal și de ce prin coama ta șueră duminica și de ce din zilele scuipă hoitu câinele de ce mă dece mă nu otrăvind din pântecu

Pe la șase dimineața musca bâzâi postum
N-am habar - era-n costum
ea se pregătea de nuntă nunta unei muște mută
și plecă


Seara un alt purece sosi
el bătu încet în ușă


eram eu într-o mănușă
luasem pumni pe ring fără să te uit când strig
și-atât